box_top
dots
arrow
dots
arrow
dots
arrow
dots
ONG
arrow
dots
dots
arrow
dots
dots
dots
box_bottom



ViitorPlus on the net

facebook
box_bottom

 
box_top
Introducere în dezvoltare durabilă

Principii

 
Definiţii
Principii
Istoric
Alte informatii utile info

Principiile Dezvoltării Durabile, aşa cum au fost enunţate în 1992, în Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării

Principiul 1: Oamenii stau în centrul preocupărilor dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă, în armonie cu natura.
Principiul 2: Statele, în acord cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse ca urmare a politicilor lor de mediu şi de dezvoltare, şi responsabilitatea de a asigura faptul că activităţile desfaşurate sub jurisdicţia sau controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.
Principiul 3: Dreptul la dezvoltare trebuie îndeplinit astfel încât să întrunească nevoile de dezvoltare şi de mediu ale generaţiilor prezente şi viitoare.
Principiul 4: Pentru atingerea dezvoltării durabile, protecţia mediului trebuie să constituie parte integrantă a procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată izolată de acesta.
Principiul 5: Toate statele şi toţi oamenii trebuie să coopereze în scopul esenţial al eradicării sărăciei, ca cerinţa indispensabilă a dezvoltării durabile, pentru a diminua inegalităţile între standardele de viaţa şi pentru a satisface mai bine nevoile majorităţii oamenilor lumii.
Principiul 6: Situaţiei speciale şi nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare, în deosebi a celor mai puţin dezvoltate şi a celor mai vulnerabile cu privire la mediu, trebuie să li se acorde prioritate specială. Acţiunile internaţionale în domeniul mediului şi dezvoltării trebuie, de asemenea, să se adreseze intereselor şi nevoilor tuturor ţărilor.
Principiul 7: Statele trebuie să coopereze într-un spirit de parteneriat global, pentru conservarea, protecţia şi refacerea sănătăţii şi integrităţii ecosistemului Pamântului. Dată fiind contribuţia diferită la degradarea mediului la nivel global, statele au responsabilităţi comune dar diferenţiate. ţările dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în atingerea dezvoltării durabile la nivel internaţional, având în vedere presiunile pe care societăţile lor le au asupra mediului global şi tehnologiile şi resursele financiare pe care le deţin.
Principiul 8: Pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi o caliate mai bună a vieţii pentru toţi oamenii, statele trebuie să reducă şi să elimine modelele nesustenabile de producţie şi consum şi să promoveze politici demografice potrivite.
Principiul 9: Statele trebuie să coopereze pentru a-şi întări capacitatea administrativă internă pentru dezvoltarea durabilă, prin creşterea nivelului de înţelegere ştiinţifică prin schimburi de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice şi prin intensificarea dezvoltării, adaptării, răspândirii şi transferului tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor noi şi inovatoare.
Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor cetăţenilor de la nivelul relevant. La nivel naţional, fiecare individ trebuie să aibă acces corespunzător la informaţii de mediu care sunt deţinute de autorităţile publice, inclusiv la informaţii asupra activităţilor şi materialelor periculoase de la nivelul comunităţilor lor, şi oportunitatea de a participa la procesul de luare a deciziilor. Statele trebuie să faciliteze şi să încurajeze conştientizarea şi participarea publicului făcând informaţia disponibilă la nivel cât mai larg.
Principiul 11: Statele trebuie să promulge legislaţie de mediu eficace. Standardele de mediu, obiectivele de management şi priorităţile trebuie să reflecte contextul de mediu şi de dezvoltare căruia li se aplică. Standardele aplicate de unele tari pot fi nepotrivite şi cu un cost economic şi social nejustificat pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare.
Principiul 12: Statele trebuie să coopereze pentru a promova un sistem economic internaţional deschis care să conducă la crestere economica şi dezvoltare durabilă în toate ţările, pentru a se adresa mai bine problemelor privind degradarea mediului. Măsurile de politică comercială în scopuri legate de mediu nu trebuie să constituie mijloace de discriminare arbitrară sau nejustificată sau vreo constrângere ascunsă asupra comerţului internaţional. Acţiuni unilaterale care să se ocupe cu probleme de mediu din afara jurisdicţiei ţării importatoare trebuie să fie evitate. Măsurile de mediu care se adresează problemelor de mediu transnaţionale sau globale trebuie, cât mai mult posibil, să se bazeze pe un consens internaţional.
Principiul 13: Statele trebuie să dezvolte legislaţia naţională privind obligaţia şi despăgubirea pentru victimele poluării şi ale altor pagube de mediu. Statele tebuie de asemenea să coopereze într-o manieră promptă şi mai hotărâtă pentru a dezvolta legi internaţionale privind obligativitatea şi despăgubirea pentru efectele adverse ale pagubelor de mediu cauzate de activităţi de sub jurisdicţia sau controlul lor zonelor aflate dincolo de jurisdicţia acestora.
Principiul 14: Statele trebuie să coopereze în mod eficace pentru a descuraja sau preveni mutarea şi transferul către alte state a oricăror activităţi sau substanţe care cauzează degradarea severă a mediului sau care se descoperă ca sunt periculoase pentru sănătatea umană.
Principiul 15: Pentru a proteja mediul, abordarea precaută trebuie sa fie larg aplicată de către state conform cu capacităţile lor. Acolo unde există ameninţări de pagube serioase şi ireversibile, lipsa de certitudine ştiinţifică deplină nu trebuie să fie folosită ca argument pentru amânarea măsurilor eficiente din punct de vedere al costurilor de prevenire a degradării mediului.
Principiul 16: Autorităţile naţionale trebuie să se străduiască să promoveze internalizarea costurilor de mediu şi utilizarea instrumentelor economice, luând în considerare modul de abordare conform căruia poluatorul trebuie, în principiu, să suporte costul poluării, având datoria privind interesul public şi fară a distorsiona comerţul internaţional şi investiţiile.
Principiul 17: Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument naţional, trebuie întreprinsă pentru activităţi propuse pentru care există posibilitatea să aibă un impact advers semnificativ asupra mediului şi care sunt supuse deciziei unei autorităţi naţionale competente.
Principiul 18: Statele trebuie să anunţe imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale sau alte pericole ce au probabilitatea de a produce efecte dăunătoare subite asupra mediului acelor state. Toate eforturile vor fi făcute de către comunitatea internaţională pentru a ajuta statele astfel lovite.
Principiul 19: Statele trebuie să furnizeze înştiinţări prealabile şi în timp util, ca şi informaţii relevante statelor potenţial afectate, asupra activităţilor ce ar putea avea un efect advers transnaţional de mediu semnificativ şi trebuie să se consulte cu acele state într-un stadiu timpuriu şi în bună credinţă.
Principiul 20: Femeile deţin un rol vital în managementul mediului şi dezvoltare. Participarea lor deplină este de aceea esenţială pentru atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 21: Creativitatea, idealurile şi curajul tinerilor lumii trebuie să fie mobilizate pentru crearea unui parteneriat global pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi pentru a asigura un viitor mai bun pentru toţi.
Principiul 22: Locuitorii indigeni şi comunităţile lor, ca şi alte comunităţi locale deţin un rol vital în managementul mediului şi dezvoltare datorită cunoştinţelor şi obiceiurilor lor tradiţionale. Statele trebuie să le recunoască şi să le susţină în mod just identitatea, cultura şi interesele şi să le permită participarea eficientă la atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 23: Mediul şi resursele naturale ale oamenilor sub asuprire, dominaţie sau ocupaţie trebuie să fie protejate.
Principiul 24: Războiul este în mod intrinsec distructiv pentru dezvoltarea durabilă. Statele trebuie de aceea să respecte legile internaţionale care furnizează protecţie pentru mediu în timp de conflict armat şi să coopereze la dezvoltarea în continuare a acestora, dacă este necesar.
Principiul 25: Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului sunt interdependente şi inseparabile.
Principiul 26: Statele trebuie să îşi rezolve toate disputele legate de mediu în mod paşnic şi prin mijloace potrivite în acord cu Carta Naţiunilor Unite.
Principiul 27: Statele şi oamenii trebuie să coopereze în bună credinţă şi într-un spirit de parteneriat la îndeplinirea principiilor cuprinse în această Declaraţie şi la dezvoltarea în continuare a legilor internaţionale în domeniul dezvoltării durabile.


Comentarii
box_bottom
 
footer
Prima pagină | Termeni şi condiţii | Contact | Harta sitului © 2006 - 2016 ViitorPlus - asociaţia pentru dezvoltare durabilă