Alex

Alex lucreaza de 2 ani pe proiectul Recicleta. Sa fii reciclist inseamna sa pedalezi cu o incarcatura de pana la 100 kg, in trafic, pe vreme calda sau rece, pe ploaie, pe stradute mici si inguste. Dar pe Alex nu-l deranjeaza. Face asta deja de 2 ani si chiar daca nu pedaleaza cu viteza, simte ca recicleta il duce departe. Inainte a lucrat ca gradinar, a facut multa munca fizica lucrand la negru pe santier si a castigat sume frumusele de bani.

Dar pedaland zi de zi se simte altfel: „este o munca speciala, nu oricine face fata” si asta ii da un sentiment de incredere. Ce conteaza cel mai mult insa este ca face ceva si pentru altii, ca munca lui inseamna un mic impact pozitiv asupra mediului. Alex vede asta si este pregatit sa contracareze prejudecatile oamenilor legate de reciclare si de proiectele care sunt non-profit. Le explica celor care sunt gata sa asculte de ce este importanta munca pe care o face si crede ca oamenii ar trebui educati de mici cu valori pro-mediu: „ exact cum se face religia, asa ar trebui sa fie si la scoala, sa se faca educatia despre mediu”. Convins de binele pe care il face pedaland, Alex trece usor, neafectat pe langa apropiatii si cunoscutii lui care glumesc pe seama lui spunand ca “trage ca magarul la panta”.

El are 5 copii si locuieste pe langa Bucuresti impreuna cu familia. Sotia lui sta acasa cu copiii, dintre care unii merg pentru prima data anul acesta la gradinita. Nu le este usor, dar conteaza pentru ei ajutorul pe care il primesc, deoarece „exista intelegere”. Cu noua recicleta cumparata de curand, Alex pedaleaza mai usor pentru copiii sai si pentru un viitor cu mai putina poluare.

Florin

Florin pleaca spre S.O.S Satele Copiilor Bucuresti din casuta lui, aflata in Mogosoaia. Aceasta nu este pentru el o simpla locuinta, ci acel spatiu care iti da intr-adevar sentimentul de „acasa”. Si asta pentru ca la mica lui casuta cu doua camere lucreaza de la 19 ani, iar acum locuieste acolo cu sotia lui si bebelusul de 4 luni. Florin are 22 de ani.

Este mandru de casuta si o paraseste cu greu, caci din greu a muncit la ea. Inainte de Recicleta, Florin a lucrat ca paznic de noapte, cu un program care varia, ba era de lucru, ba nu era. Dar ceea ce facea el in mod constant era sa lucreze la casa lui. Nu-i era dificil sa lucreze zi si noapte, deoarece s-a obisnuit cu munca de mic. A fost nevoit sa-si ajute familia despartita si a inceput sa munceasca de la 13 ani.

La Recicleta se descurca foarte bine. Dupa 5 luni deja, pedaleaza cu lejeritate, s-a obisnuit cu traficul si cunoaste manevrele unei bune manuiri. Ii place proiectul, pentru ca “este ceva nou si nu prea vezi asa ceva in Romania”. Pentru el inseamna un loc de munca stabil, cu carte de munca, care ii ofera siguranta ca poate munci in continuare la casuta si ca are un loc numit acasa unde il asteapta familia.